Da, da, da, da, da, da!!! Era timpul sa scriu ceva.
Avand in vedere ultimul meu post, acum ma simt mult mai bine. S-au calmat spiritele, s-au aplanat nitel problemele.
Acum sunt bine dispusa, plina de energie, optimista. Acum nu am stare. De fapt de la un timp incoace nu am stare.
Ne-am vazut, mi-am cumparat mult ravnita rochie maxi si m-am tuns scurt!! Schimbarile ajuta mult la ridicarea moralului.
Incepand cu anul 2000 nu stau mai mult de 4 ani intr-un oras. S-au facut deja 3 ani si 8 luni de cand stau aici si parca simt ca a venit momentul, ca nu mai rezist aici, ca tre sa plec!! Nu mai reusesc sa ma concentrez la nimic. Nu am reusit sa ma adaptez aici, nu am vrut sa accept aceasta societate, desi tin la ea. Paradoxal. Sunt "de-ai mei", dar nu le pot accepta gandirea, nu vreau sa ma adaptez acestei atitudini. Nu am cum sa o schimb, deci unica solutie este sa plec. Da. Sa iau iar totul de la 0. Sa caut locuri, obiceiuri, idei, oameni noi. Da, imi e dor de o schimbare radicala a vietii, chiar daca, iarasi paradoxal, imi e frica tare de schimbari.
Nu pot descrie in cuvinte ce se petrece in sufletul meu: eu sunt prezenta aici doar fizic, gandu meu e mult prea departe; e undeva in viitor, alt oras, alta tara, alaturi de tine, fara probleme, fara certuri si neintelegeri.
Am o senzatie ciudata ca si cum mi-as simti eu lipsa mea aici, ca imi vor simti altii lipsa. Ma cuprinde o nostalgie legata de aceste vremuri, care inca se desfasoara, dar eu deja le simt undeva departe, in trecut. Eu le vad de undeva din viitor. Prezentul merge pe langa mine. Dovada ca sunt pregatita de o noua viata, de un nou inceput.
Da, da!! As vrea sa pot sa ma rup de aici, pentru totdeauna! Raman in urma intamplari, persoane, amintiri, trairi, clipe frumoase si clipe de suferinta. Nu imi va parea rau niciodata ca am mers mai departe, ca nu am ramas la aceasta viata linistita si comoda, intre acesti oameni multumiti de conditia lor, de viata lor, de tara lor.
Da, am planuri sa plec! Dar inca nimic concret, nimic hotarat. Ciudata senzatia. Stiu foarte bine cum e sa mergi intr-un oras nou, lume noua, apartament nou, job nou, oameni noi, locuri, magazine, obiceiuri. Da, da, da!!! Imi e dor tare tare de asta!! Vreau mai repede sa le retraiesc din nou. E greu. E extrem de greu (avand in vedere ca sunt o persoana introvertita)!!! Dar vreau sa fac acest pas cat mai repede. Si sper sa se intample asta cat de curand.
Sufletul deja a plecat de aici.. mai ramane sa se miste si corpul. :)
Acolo ne va fi noua mai usor. Ne vom putea vedea mai des. Nu ne va deranja nimeni.
Acolo orice week-end putem merge la munte, la mare.
Acolo imi e sufletul acum, alaturi de tine.
Abia astept. Vreau, vreau, vreau! Ca un bebe mic imi doresc cu ardoare schimbarea asta.
Si stiu ca va veni ziua cat de curand.
My soul, wait for me! I'm going wherever you are! I'll follow you!!
