Poate m-am saturat de aceste zile innorate, reci, lipsite de culoare, de sunet, de viata...
Totodata anul acesta am facut o pasiune pentru culoarea alba: m-au fascinat haine, incaltaminte (gentile albe, la moda anul acesta, au fost o exceptie, nu mi-au placut deloc!), obiecte, mi-as fi dorit peretii apartamentului sa nu fie cu tapete verzi/kaki, ci ALBI!
In general urasc iarna si abia astept sa treaca sarbatorile, sa vina martie si incet incet sa invie tot... sa simt acel aer primavaratic plin de prospetime si fragezime!
Acum insa vreau/IMI DORESC sa vad primii fulgusori de nea, cum se astern pe pamantul inghetat. Sa stau undeva la munte, ghemuita intr-un fotoliu comod, la geamul unei cabane. Sa port hanoracul lui Butz (in care ma cam inec:D), niste leggings albi si ciorapiori grosi, inalti, in cercuri colorate, ca un curcubeu.
Sa fie seara... totusi sa se intrezareasca varfurile muntilor din geam
si fulgusorii, care cad incet, sa sclipeasca, unul mai frumos ca altul
si toti incet sa se astearna pe pamant, sa imi pregateasca pana dimineatza un covor alb, imens, pe care sa ma plimb a doua zi. Zapada puhava ar face ca totul sa arate atat de luminos, deschis. In astfel de clipe si lumea pare mai buna si mai frumoasa.
Sa se auda cum trosneste focul din semineu.. la tv sa mearga o comedie de Craciun, iar in departare undeva sa se auda colindatorii.
Butz, sa imi aduca o ceasca de ciocolata fierbinte, sa se inghesuie langa mine in fotoliu, sa imi inconjoare mainile cu palmele lui calde, sa ma sarute dulce pe gat, sa imi sopteasca la ureche cat de mult ma iubeste.
Mirosul de ciocolata, frumosetea fulgisor albi, mari, ce plutesc lenes, caldura din cabana, respiratia persoanei iubite langa ureche, trosnetul focului, si in acelasi timp linistea muntilor sa te inconjoare, sa te inunde pana in maduva oaselor.. ce poate fi mai frumos de atat?
Abia astept sa ninga!
